


1920 — este fondată „Şcoala Politehnică din Timişoara” – ulterior „Institutul Politehnic din Timişoara” (1947), „Universitatea Tehnică din Timişoara” (1990), actualmente Universitatea „Politehnica” din Timişoara (1995)
1964 — sub conducerea profesorului Alexandru Rogojan, în cadrul „Facultăţii de Electrotehnică” se demarează învăţământul în specializarea de Calculatoare
1974 — se demarează învăţământul în specializarea de Automatică
1990 — în cadrul „Universităţii Tehnice din Timişoara” se înfiinţează „Facultatea de Automatică şi Calculatoare” cu specializările menţionate
1959 — Primul curs de Automatică în cadrul I.P.Timişoara
1963 — Primul curs de „Calculatoare numerice şi programare” în cadrul I.P.Timişoara
1964 — Se înfiinţează prima grupă de studenţi în specializarea „Calculatoare electronice” desprinsă din specializarea Electromecanică
1964 — Se înfiinţează Colectivul de „Calculatoare numerice” în cadrul Facultăţii de Electrotehnică
1965 — Ia fiinţă catedra de „Electronică şi Calculatoare"
1966 — Ia fiinţă secţia „Calculatoare electronice” în cadrul Facultăţii de Electrotehnică
1966 — Absolvă prima promoţie în specialitatea „Calculatoare electronice”
1967 — Catedra de „Electrotehnică şi calculatoare” devine catedra de „Calculatoare, electronică şi automatică”
1971 — Absolvă prima promoţie de ingineri ai secţiei „Calculatoare electronice”
1972 — Iau fiinţă catedrele de „Calculatoare” şi „Electronică – Automatică – Măsuri”
1974 — Absolvă prima promoţie de ingineri calculatorişti cu specializările Hardware şi Software
1974 — Ia fiinţă specializarea de Automatică alături de specializarea de Calculatoare
1976 — Catedrele de „Calculatoare” şi „Electronică – Automatică – Măsuri” se mută din clădirea din Piaţa Horaţiu nr.1 în sediul din Bulevardul V.Pârvan nr.2, numărul laboratoarelor şi dotarea sporind substanţial
1979 — Absolvă cursurile prima promoţie de ingineri automatişti cu specializarea „Automatizări industriale”
1981 — Ia fiinţă Catedra de Calculatoare şi Automatică
1983 — Absolvă cursurile prima promoţie de ingineri automatişti cu specializarea „Conducerea proceselor cu calculatorul”
1990 — Ia fiinţă Facultatea de Calculatoare şi Automatică
1990 — Iau fiinţă Catedrele de Calculatoare şi de Automatică
1990 — În planurile de învaţământ se introduc direcţiile de aprofundare „Hardware”, „Software” şi „Sisteme de calcul în management” la specializarea Calculatoare, respectiv „Sisteme informaţionale de conducere a proceselor”, „Ingineria programării orientate pe aplicaţii” şi „Automatizări industriale” la specializarea Automatică
1991 — Prin alinierea pe plan naţional se schimbă denumirea facultăţii în „Facultatea de Automatică şi Calculatoare"
1993 — Ia fiinţă profilul „Ştiinţa sistemelor şi a calculatoarelor”
1994 — Se introduce pregătirea prin ciclul de „Studii aprofundate” (master) în profilul „Ştiinţa sistemelor şi a calculatoarelor”, specializările: „Abordări moderne în conducerea informaţională” şi „Metode moderne de proiectare a sistemelor de calcul distribuite şi paralele”
1996 — Cele două Catedre ale facultăţii se transformă în Departamente
1997 — Începe pregătirea şi în cadrul învăţământului universitar de tip colegiu cu două specializări: „Informatică aplicată” şi „Tehnică de calcul”
1997 — În pregătirea prin „Studii aprofundate” se introduc şi specializările „Sisteme automate” şi „Tehnici şi tehnologii de nivel înalt pentru prelucrarea informaţiei”
